Am experimentat ruşinea de a cumpăra băutură de la primele ore ale dimineţii. Nu îmi era sete, voiam să completez un set desperecheat (tot într-o dimineaţă, dar cu o ocazie specială) pregătit pentru nişte musafiri. Deja am găsit două scuze pentru acest gest şi dacă aş insista, aş mai găsi câteva.
De ce am simţit ruşine şi dorinţa de a mă explica? Pentru că dimineaţa vine cu o vulnerabilitate pe care nu vrem să o recunoaştem. Este începutul unei zile noi, pe care uneori ne este greu să o înfruntăm. Ai nevoie de un ajutor. Dacă nu îl primeşti voluntar, tacit, apelezi la prietenul pahar care te ajută necondiţionat să te confrunţi cu realitatea care nu coincide cu realitatea ta. El se varsă în tine, tu te verşi în el.
Nu vrei să fii subiectul fanteziei vânzătorilor de la magazin care, în susceptibilitatea lor, îţi compun un roman întreg, despre cum îţi îneci amarul încă de dimineaţă.
Dacă ţi-ai îneca amarul în ciocolată, ai fi privit copilăros, cu o mustrare ascunsă în zâmbet. Nu poţi judeca un copil pentru această slăbiciune, nici măcar un adult, pentru că îi atribui o afiliere la vârsta fără griji în care multe sunt permise.
Prin urmare, pentru a evita orice situaţie neplăcută, aprovizionarea se face întotdeauna seara. Atunci primul pretext este o petrecere, relaxare, orice implică reîncărcarea bateriilor. Bottoms up!
